n-am găsit muntele duminică
totul e plat o câmpie gigantică
împădurită pe alocuri
de oameni sau pomi
fără diferență

am văzut doar curcubeul
cucerind pământul dintr-o apă în alta
știam că tăcerea nu va fi lungă
împărțindu-mă în secunde
abia ți-am auzit vorbele
era doar vocea
o simțeam atingându-mă
și apoi… nimic

te întreb cum aș putea să mă prefac

nu-ți pot purta cu zâmbet durerile
povestea era numai a mea
un înger m-a trimis la tine
să mă găsesc

astfel
eu nu mi-am urmat zborul
și pentru prima oară pământul de sub picioarele mele a devenit sfânt