Dincolo de visele mele,
Departe de tot ce gândesc,
Aud uneori printre stele
Cum plânge un glas ce-L iubesc…

Prea prins de-alergarea-mi nebună,
Prea mândru de ce izbutesc,
Adun tot din mâna Lui bună
Dar uit mult prea des să-I vorbesc.

Râvnind să vâslesc prin viață,
M-arunc în puhoiul lumesc…
Și-atâția arginți am în față
Că ochii-mi ades obosesc.

Cuprins de puhoiul năprasnic,
Departe de Glasul ceresc,
O lume mă cheamă…și groaznic...
De-a ei rece val mă lovesc

Sunt singur,Isuse, pe ape,
De mult ce mă zbat obosec,
Cândva Te aveam pe aproape
Iar azi…nici măcar Te zăresc…