Dintre stele mii cu mii
Numai una imi zâmbeste...
Însă sufletu-mi posac ,
Plânge și mă vestejeste.

Cugetarea mea de-o viață
Se sfârșește-ntr-o secundă,
Când apare la fereastră
O imagine-n oglindă.

Sunt doar eu , s-au mi se pare ...
Ochii mari incerc să-i fac,
Caut clar acomodare
Dar cad trist , greu si posac.

Si privesc spre ușa neagră
Nu am țel și nici un drum
Iară viața mea cea dragă
Văd cum se preface-n scrum .

Stau , oprit in tocul ușii
Și privesc la ce-am avut...
Viată dulce-au credincioșii
Tot ce-aveam eu am pierdut.