la început
eu eram doi și doi erau nimeni
ce noroc că iubire a fost dumnezeu
că din iubire
doi care erau nimeni unu s-au făcut
și-am fost eu

și unu eram în raiul matern
și cer pămînt și apă erau una
iar duhul cel sfînt
sălășuind în și deasupra
a spus să se facă lumină
și m-am născut

aici eram așteptat de dumnezeul cuvînt
și-am țipat
era primul cuvînt
cu el m-am făcut auzit
și-n el erau laolaltă bucurie durere și teamă
și multă mirare
încet încet în mine crescînd
dumnezeul cuvînt a zis
facă-se voia tatălui
plinească-se legea
și scriu răstignind pe crucea eternității
cuvîntul ce sînt