nu-s nici mai breaz nici mai nătîng
ca voi cu brațul și cu gîndul
la fel mă rabdă ca pe voi pămîntul
doar că eu calc mereu cu pasul stîng
c-așa-s făcut să-i pocnesc rîtul
și să-l belesc cuțit făcînd cuvîntul
pe cel ce-mi rîmă viața și avîntul
și plec rînjind în loc să plîng
știind că fiecăruia îi vine rîndul

nu-s nici prea harnic dar nici puturos
nu-s banului vîndut dar îmi plac banii
nu-s nici urît nu-s nici frumos
nu-s nici prea tînăr dar mă-mpac cu anii
mi-i sufletul mărinimos
și mi-am ținut mereu cuvîntul
lichelele îmi spun că-s prost
mă doare dar îi iert știind
că fiecăruia îi vine rîndul

de ce mă-ntreb sînt unii care fac
în viață porcării cu caru
să se imbuibe și-alții tac
și-ndură ca măgarul paru
de ce sînt hoții mari și tari
și curvele de ce conduc pămîntul
sînt întrebări care mă ard
dar știu că fiecăruia îi vine rîndul

spuneți-mi mie ce-am făcut
de stau acum la cur cu gheață
de ce mi-ați dat cu șutu-n fund
cînd munca pentru mine-i sinonim cu viață
sînt frunza azi ce-o bate vîntul
da-mi vărs otrava în blestem
să nu muriți pîn-nu vă vine rîndul