Adunăm iubiri trecute,
suferim la visele tăcute ,
uităm că timpul trece
și totul e pustiu și rece .
Chemăm uitarea să vină,
s-așternă a ei rugină
dar rănile-s adânci
și poate iubirea toată
să stergă întristarea adunată?
Chemăm iluzii să ne -adoarmă,
când visele-n gol se sfarmă ,
și printre cioburi răvășite ,
gândurile pier strivite.
Speranțele , doar nechemate ,
luminează gânduri întunecate ,
și din toamnele brumate
răsar iubiri neașteptate.
Visăm atunci și iar sperăm
că-n viața sunt și primăveri ,
cu doruri multe ne-amagim,
iubim și suferim ,așa trăim .