|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 9188
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-28 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Și noi nu suntem altceva decât lipomi speriați sub pielea pământului. În liniștea
pe care aerul o absoarbe atunci când mă crezi nebun, las sângele să mi-o ia înainte. Drumul meu e plin de spânzurători. Îmi probez gâtul în fiecare. Dar amân. Ce mă poate face pe mine fericit. Și capul îmi alunecă în față și în spate, de parcă aș fi mort, mătăhălos, mai mare decât însăși inima mea de care uneori se ține. Peste câțiva ani sărutul acesta mi se va întoarce în ochi cu forța cascadelor descătușate. Acum probez iubirea pe marginea patului. Cu palmele mici, reci și ușoare. Am stat bine și m-am gândit. De unde curajul ăsta de a mă speria de propria mea fericire? Și căldura venea lipicioasă în valuri pe la picioare Și sub tălpile mele pocnea mocnit crusta pământului. Acum da, însă înainte să plec, Închide ferestrele, ușa la beci și, rufele, bagă-le în casă. Poate plouă și la noi. Și-n pustiul acesta.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité