Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)
.........................


să luăm existența așa cum este
ascunsă între zile și nopți
își lasă putregaiul în răsărit
vrea doar să te încânte
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
și privirile adormite în cerul zborului
mă crede copil
orfan de iubirea care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză
pentru că sunt femeie și vorbesc
de prea mult timp singură
existența vine lângă mine
vom trăi bine
în fiecare vers poetizat color
în visurile noastre cu focalizare internă