Singur și-n palmele mele
Îmi închin durerea și soarta,
Intru și-n urmă-nchid poarta
Unei lumi meschine și rele.

Alerg și-n genunchi cad din nou
În fața icoanei din zid
Și plâng căci afară-i doar vid,
Și plâng și aștept un ecou.

În genunchi și cu sufletul rupt
Cer semne și îngeri de sus,
Și simt cel din urmă-mi apus
Înghițit de-un soare corupt.

Vreau să mor. Nu cer în păcat
Iubire și-o viață mai bună
Și-aud ecoul cum sună:
„Mai ai încă mult de-ndurat...”