Aud emoții târzii,
Plouate printre crăpături,
Aduse de vântul vinețiu
Și de apele împovărate de pustiu.

Aud răsunete pierdute,
Interzise de zăbrelele amintirilor,
Răpuse de vijelia toamnei
Și urcate înapoi în ceruri.

Aud zaruri aruncate care încotro,
Pline de speranțele izbândei.
Dar nici unele nu lovesc clopotul cel mare
Ascuns printre piscurile albite de ploi.

Aud că începe să plouă.
Plouă cu fire roșii de nisip,
Plouă cu suspine de sânge,
Plouă pentru ultima dată...
Plouă...