Stau culcat pe nisip
În bătaia vântului,
Atacat de valuri răzlețe
Și de vinul prost din sticlă.

Acasă nu mă mai așteaptă nimeni,
Nici măcar acel mort viu
Ce-avea însă calitatea
De a mă strânge în brațe.

Acasă nu mă mai așteaptă nimeni,
Nimic din ceea ce-mi doresc.
Poate doar o veste neagră,
Poate doar un gol nespus.

Mere vidate de viermi invizibili,
Povești prăfuite și uzate,
Imagini odată scumpe, acum fără valoare,
Zumzet inexistent strivindu-mi capul...

Stau culcat pe nisip,
În calea zburătoarelor
Care ciugulesc din carne vie
Și suflet mort.

Ce-mi pasă mie?