într-un cuib de timp
departe,
departe

două întâmplări s-au ciocnit
banal
întorcându-ne lumea
pe dos
până în albii de suflet
două surâsuri s-au sorbit
până la rădăcini
amestecându-și
gusturile
și muscând
două priviri și-au schimbat
culorile

(nu mai văd viața în alb-negru
de atunci
visele mi-s culori...)
doar tu
ai rămas într-un cuib de timp
departe,
departe