Pe boltă, împăcarea dintre spații
scrie stele.
Pe ape, maiestuoasă e fregata
tunuri grele
apasă în tribord ori în babord
- tangaj pe sorb -
cu velatura larg desfășurată
înaintează avântată,
deschide drum.

Spintecă etrava la bompres
cu sculptura-n galion
femeie...
Orion,
ori nebuloasă, ori gură de potir...
rămâne Altair
ecoul vocii tale printre simfonii rebele.
Pe sub stele,
se-așterne-n marșul ei noptatec
- sirenele în cântec -
desfrânate murmură incantații
peste spații.

Pe apa nopții,
luna pune pata.
Peste toate,
calma, maiestuoasă,
trece ea, fregata!