m-am săturat să privesc lumea de departe,
așa de dincolo
cu teama de a nu fi ce sunt,
de teamă că nu voi fi ce vreau să fiu.
Și teama mă face să nu fiu eu...
poate ...
dincolo de mine mă regăsesc,
dar fără să vreau
și mai ales fără să știu.
Și râd uneori în tăria nopții
și privesc în oglinzile tulburi ale gândului.
Mi-e teamă și teama vine
de dincolo de mine:
că nu sunt Eu,
Că nu sunt...
nici eu nu stiu...
sau poate
că știu și mi-e teamă.