Ai apărut în viața mea
Sfioasă și divină,
Lăsând de-atunci în urma ta
O undă de lumină.

Tu ai venit, dar ai plecat,
Așa cum tot se-ntâmplă,
C-un început și c-un sfârșit
Iubirea ne inundă.

Deși plecată îmi zburau
Gândurile spre tine,
Însă spre mine nu mișcau
Privirile-ți senine.

Și ai lăsat la infinit
Gândul să îmi ajungă,
Până-ntr-o zi când mi-ai șoptit:
,,Speranța ți-o alungă".

Nici chiar acum că te-am pierdut
Gândul nu mă-mpacă,
De am fi iar la început
Iubirea să înceapă.

Chiar de-ai plecat din viața mea
Și pași n-or să-ți revie,
Tu pe veci vei rămânea
În amintirea-mi vie.