Ne izbim în oglinda cerului dansând
viețile noastre de fluturi însetați
pe o culoare

mi-aÈ™ face rost de tine schimbat
în clipele acestea potrivite trădării,
dar mai întâi aș bate cu pumnii în
cealaltă rătăcire, aruncându-i
nisipul reîntoarcerii
în ochii oricum închiși, aș bate
în vechitura aceea prabușită între
parabole și brațe ce nu-și mai pot
continua trecerea când
mugurii pe ram strigă
că se retrag în seva tulbure
pentru o nouă înrămurire.