pietrele acestea sunt pe măsura țărmului plâns
ele doar par desprinse din proiecția valului nu se identifică
doar răsuflarea ta udă mai străpunge conturul leandrilor

nu sunt decît două ipostaze ale compasiunii
pumnul și palma

două trupuri nefiresc atârnate de cer
dislocate printre madone prelungi a nisip
se vând amintirilor despre niciunde din nicăieri
și parcă doar eu decolorez încet
în sensul invers acelor de ceasornic
un alt colÈ› de lume
despre care nu se mai știe nimic

acestea sunt zilele ce ți-au mai rămas
despre cum se nasc copii de zăpadă cu ochi albaștri spuneai
împărțind bucăți de cărbune prin târguri

nici tu nu ai mai găsit grădina raiului
și nici poarta

...cineva și-a uitat cheile de fum înfipte prin mine
s-a făcut pe dinăuntru gri
mi-e frig



31 august 2006