undeva, nu departe în mine
am găsit o iubire pierdută
mirosea urît
ca și cînd nu-și mai spălase trupul în lacrimi de mult
arăta rău
ceva între o peninsulă a indiferenței și-o moarte violentă

își contempla tăcută amintirile zdrelite
niște genunchi pe care se tîrîse de prea multe ori
aciuîndu-se prin locuri
nepermis de pustii
în căutarea integrității

i-am întins mîna și un coltuc de suflet
dar ea
m-a privit drept în ochi
și m-a-njurat cu sete de viață

de-atunci
continuă să se tîrască zilnic prin mine
arătînd din ce în ce mai rău
mirosind din ce în ce mai urît
un melc cărîndu-și cochilia grea
ce nu va ajunge nicăieri
niciodată