Iubirea ta adânc ascunsă,
Mi-e interzisă pe vecie.
Cum crezi că mintea-mi păstrez clară
Când gândul meu îți aparține ție?

Chiar dacă rațiunea-mi este surdă
Și tu m-ademenești, dulce ispită,
Cum crezi că pot trăi cu-această foame
Când orice gest, la tine, mă incită?

Să plec cu tine-acum, cât mai departe,
Fără priviri furate,-ar fi feeric!
Cum crezi că pot trăi cu-așa dorință
Când stau, gândindu-mă la tine pe-ntuneric?

Și pătimași vreau sa rămânem veșnic,
Dar visele frumoase se risipesc mereu...
Cum crezi ca pot trăi cu îndoiala
Că nu mă vrei așa cum te vreau eu?