M-am trezit intrând în anticariat!
Întrebau unii, alții,
Întrebau spre domnișoara
sfidător vânzătoare:
Cine e... intrândul?...
Ea zâmbea!
Le zâmbea fățiș, mimând în cuvinte
sparte în dinți:
E succesul meu, banul meu,
ei bine, e afacerea mea!
Și chicoteau întruna!
Eu nu le-am spus nimic,
Deși,
Printre cuvinte aș fi găsit și pentru ei
vreo două vorbe...
Dar eu, eeuuuu,
Eu sunt Goga și Eliade
Și Cioran și Arghezi
Și Labiș și Barbu
Și Eminescu și Caragiale
Și Minulescu și Slavici
Și Stănescu... și toți
Din coșul ăsta de scrie pe
El citeț...: 5 RON,
iar în paranteză pentru cei care...
5000 de lei vechi!
Ei bine, aici e șarada: VECHI!

Și nici măcar nu îl privesc
Melancolic pe Cărtărescu
În vitrina celeilalte afaceri,
Þintuit cuminte deasupra unui
Număr de telefon! (prefer sa cred
că e un număr de telefon...)

Iar coșul e mereu pe jumătate gol!