Am pudrat fața fricii
semăna cu un curaj
văzut printr-o oglindă crăpată
am pus-o în plic
cu destinația spaimei
pe drum s-a rătăcit
a căzut într-un canal
un șobolan a devorat-o
iar blana i s-a electrizat cu teamă

somnul scobea în straturile ochilor
pentru a-și pune puii în pupile
agitația galopa pe iarba moleșelii
învârtejind tăcerea spartă în ecouri
hergheliile călcau uniform epiderma
cu greierii ce cântau în pori
într-o potcoavă mi-am exilat spaima

mi-am scrijelit palma
în formă de zbor
și în sânge se îmbăia o zână
un nebun a incendiat sângele inflamabil
am salvat zâna
și am așezat-o în spațiul din spatele ochilor
în care colecționam îngeri

zbuciumul făcea echilibristică
pe sârma ghimpată întinsă
de la suflet la sine
a căzut și și-a rupt coloana vertebrală
de atunci îl plimb
în căruciorul cu rotile
i-au căzut ghearele
cu care îmi zgârâia lăuntricul
când era nemulțumit
și vede acum numai în alb și negru
a chelit și s-a țicnit
vrea să vadă marea
i-am îndeplinit dorința
l-am pus într-un plic
iar la destinatar am scris
“Mamaia”.