Visul,

Eram invidios pe el
Că o vedea și-o săruta,
Că-n bratele-i ea tot venea
Și imediat se incânta !

Departe stand mă chinuiam,
De dorul ei chiar nu dormeam,
Iar el mereu se bucura,
De-a o avea oricând pe ea !

Nebun de patima iubirii
Voiam încet s-ajung la ea,
Să fiu o clipă ca și el
Să o sarut , să-i fiu fidel ....

Dar... niciodata n-as putea,
In locul lui să mă desfat,
Și-n valuri ca să o dezmierd ...
Să fac ceva să n-o mai pierd ,

Eu sunt un simplu muritor
El este un inger sfidător,
Rămas la prima tinerete
Primind oricand o frumusețe