singurul mort ce îți scapă din mâini
se freacă la ochi alintat de temperatură
mă arunc în sulițe
frontal, fără contorsiunile spaimei,
un sol în ascuțișul ochilor tăi
care intră până la pruncie
tot ce străpung își vine în simțiri
înfășurat în porumb
fluturând ca un steag al morții
învinse fără luptă
cu o floare atârnată de gură
Domnul e în urmă
și înainte e slava Lui
lemnul e încă verde-mlădios
și apa sărată reține imagini