ana (a se citi invers)
merge pe pod
când ajunge la capăt șterge podul cu o radieră

pășește mai departe
pe marginea subțire a unei rigle

întinde mâinile
acestea depășesc marginile universului
și hienele urlă

talpa dreaptă
i se împarte în două
precum emisferele creierului
talpa stângă rămâne o gaură de șoarece răsare în ea
pe acolo pleacă lumina
cu bagajele ei cu tot
zice
și trage fermoarul la iglu

ana (a se citi invers)
are la gât cheia casei
când vede că tot timpul a stat pe loc
o smulge
și o aruncă în sus
măcar ea să iasă din apă

când atinge aerul
cheia se face o amprentă pe retina ei de cretă