am adormit devreme

nu mai știu
cine-a spart lampa și-a călcat pe cioburi
ce întuneric! pernele foșneau
cu răsuflări de incunabule și timbre

să fi fost 1 (după carul mic:
stătea cu oiștea-n crucea dimineții)
îmi era sete
-am dat să mă ridic
dar mirosea a pepeni lânceziți sub brumă

așa te recunosc: te-am pipăit
precum sugarul mut dat lumii oarbe
cu zeama fructelor pline de lapte
miezul ardea
coaja ardea
(ard încă)
jeruindu-ți începuturile de iarnă

azi pe sub ușă dau năvală primii fulgi
pe întuneric masa mea de scris n-are picioare
îmi este frig
și dau să mă ridic

nu pot urni prin cioburi carul mare