Iubito, voi muri. De dorul tău
nici vorbă nu mai e și nici nu-mi pasă -
de el, cum te jupoaie, bălălău,
de rochia, cu fluturi, de mireasă.

Că-mi roade pieptul colț de șopârlău
și-n cord îmi scuipă toamna canceroasă,
iubito, voi muri - de Dorul tău,
cu-atâta boală-n mine, nu îmi pasă.

Privirea ta din urmă, nemiloasă,
mă-mbrățișează ca un fierăstrău,
în gât, o ghemotoacă de dudău
mă spânzură de șiră și mă lasă ...

Iubito, voi muri. De dorul tău...