Azi noapte ți-am așteptat nepăsarea
în șapte ceasuri de iad,
ți-am măsurat surzenia
inimii
în greieri muți
ascunși de vii în perete.

Poemele vechilor tăi iubiți
se hlizeau din noptieră
foindu-se
în frunte cu cele de care-mi spuneai zâmbind
- mai știi? -
că-și petreceau nopțile
la tine sub pernă.

Mi-am smuls atunci
stiletul din coaste,
am sunat la hingheri și le-am zis
că am de vânzare
aproape gratis
o inimă ascunsă-ntr-un sertar
cu amintiri reciclate.

Ar fi timpul să-i trimiți trandafiri,
mi-au spus.