La cină o chitară pe degete mă juca apăsat,
Sarcasmul ei, de vise naïve îmi aminteau,
Un plânset ca de copil întinse coarda supărat,
În capul meu fantasme vechi și noi nășteau.

La o paradă veche totul mă cuprinse lent,
Eram copleșit de vechi amaruri părăsite,
Nu mai știam unde să bat pentru prezent,
Uși se trânteau inimi zăceau părăsite, frânte.

Degeaba lacrimile curse le prindeam sperând,
Din ele vieți să dau florilor plânse de mărgăritar,
Nu eram decât mojicul ce alergam furând,
Pasate inimi ce-mi răspundeau cu mare har.

Frivola coardă a cedat trezindu-mă din vis,
Nu am știut să mă ascund sunt tot deschis.