Când plouă
mă culc pe o inimă.
Pe inima ta.
Când ninge-mi îngheață sărutul
pe ochii,
pe pleoapele tale.
Când el se topește,
atunci și eu curg
spre buze,
sărutările tale,
căci mereu este soare
în sufletul tău,
în inima ta,
în ochii, pe buzele și pleoapele tale;
să mergem iubito
în ploaie și nea,
în soare din suflet,
în munți,-
și pe nori de culori,
pe marea cea mare,
abis al iubirii,
iubire a lumii
și lume a noastră.

Deci vino iubito,
căci am eu să-ți dau
abisul, iubirea,
lumea și pe noi,

să fii tu stropul meu de ploaie,
și eu al tău să fiu.