mă afund în tine
simt picioarele reci, cuprinse de o apă stranie
mai întâi îmi amorțesc tălpile
ca într-un vis când ai senzația că te miști
dar de fapt stai pe loc

apoi apa urcă până la glezne, parcă aș trece un râu
îmi iau inima în palme și o ridic cât mai sus
să nu o pierd
o țin așa o vreme până când îmi dau seama că sunt într-un vârtej
și este tot mai greu să înaintez

apa mă cuprinde până la sâni, mă spală de toate atingerile
o tristețe ca o pată de petrol rămâne în urmă

mă înec în pielea ta, câțiva metri în jos notez tot ce văd
cartografiez căderi, văd o specie nouă, o iubire care vrea să iasă la suprafață
cu alveolele care nu se vor mai reface niciodată

înghit multă apă, nu mai aud, nu mai văd
odată era să mă înec într-o mare nevrotică fără pești
știu, asta ți-am mai spus de câteva ori
și-ți mai spun pentru că e fantastic
să te îneci într-o mare nevrotică fără pești

brusc revin la suprafață speriată de claxonatul unei mașini