ea avea un punct alb
și era tot ce avea
și se născuse
nebună de furie că albul
nu e alb

pelerinajul venera
albul
cel mai alb din lume
ea plângea răstignită
cu ochii deschiși
punctul
din care ar fi trebuit să înceapă
nu era
țipa trecătorilor
să privească atent, să-nceteze cu pozele
nu e nimic de văzut! mor de aplauze oarbe
griul
cel mai alb din lume era
albul lor
singurătatea imperfecțiunii o împuțina
un punct de alb pur
era tot ce primise
și
nu se năștea

n i c i o d a t ă