Inchinandu-mă cred,
Iubesc si sper...
Poteca din sufletul meu serpuieste,
Urcand tot mai sus catre zari.
Albastrul mă cuprinde si-n noapte-mi sopteste...
Un Iezer si-o lună si-un pisc catre cer.
In inimă -mi am incă cerul senin.
Prin rugă la bradul din coltii de stăncă ,
Prin lacrimi varsate ,cu sufletul greu,
Pentru cei plecati mai aproape ,
Mult mai aproape de Dumnezeu.
Mă intreb doamne mereu:
De ce ei doamne si nu eu.



versuri compuse :
sub poalele Gutaiului de
Tapalaga Stefan. Cred,
Iubesc si sper...