Mă unific cu soarele,
imi pătrunde prin umeri,
Frunze cad pe-a lor margine;
Parca vantul de-octombrie-mi
Despleteste părul,
Cât de-nflăcărate
Trebuie să fie ogoarele...
Doar pietrele stau împietrite pe sol,
Fiece planta-ori ramurica,
-si balanseaza mijlocirea;
Ce lume mica--
Aici,
Si cat de complexa
Cand imi ridic privirea...


Prin grilajul din gradina
Trece,mai se-opreste,
Cate-o raza,
Calda,de dupa-amiaza;
Se perinda-asa constanta,
Scandurile vopsite,rosii,albe,
In nuante,umbre,
Dalb le luminează...


E absurd.
Cum toata frumusetea
din natura si din lume,
se-mprastie si se-aduna,
Intr-un ciclu,ritual succesiv,
Se lupta cu toata rautatea,
Si sentimentul devine fictiv.


Parc-as vrea sa schimb ceva,
Ah,cate mi-as dori,
Dar nu pot;ci doar prin gand,
Am posibilitatea,minunea a infaptui.
Poate cineva va schimba ceva,curand...
Curand...