Într-o zi de toamna sură,
Sașa o samoyedă nu chiar pură,
O drăguță jucăușă,
Alintată si curtată,
De mulți fiind invidiată,
Hotărâtă cu noi sa vină,
Sus la munte chiar pe vărf,
Unde nu chiar multe cațelușe ajung.

Chiar că de-ar fii o fandosită,
Pe cat este de albită,
Mai mult intr-un living i-ar sta,
Decat pe poteca grea.
În urcus vijelios,
Urcând cât cinci la un loc,
Sașa nu-i pretentioasă deloc.
Ba din contră,se complace,
Uite căntr-o baltă sare,
E avidă de miscare,
Că doar e o samoyedă,
Albă ,pură si cochetă,
Nu de plimbat intr-o ....lesă.