Ciudata dansatoare, cu grații în mișcări,
Îi fermeca pe toți cu mândra-i cutezanță,
Cu ritmul voluptuos și sobra eleganță,
Cu unduiri de șolduri, subtile legănări.

Își tot strângea la piept, cu dragoste alesul,
Veșnic neobosită, prin sală-l învârtea,
Suplă și naturală, ca lebăda plutea.
Cu greu parfum de mosc îi îmbăta mirosul.

În cercuri tot mai mici, ținând cu strășnicie,
Pe cel sortit pieirii, prin tainic legământ,
L'ademenea cu șoapte spre recele mormânt,
Rotindu-l tot mai iute, cu multă dibăcie.

Și-n zâmbetul ei larg ce-i dezvelea toți dinții,
Neantul se căsca din tainițele nopții.

(Din ultimile sonete imaginare ale lui Baudelaire)