De ce esti? Ce esti?
Esti un nimic!
O spun din nou acum.
Ce esti tu omule?
De ce esti? De ce-ai venit,
De ce stai si de ce mori?
Pe ast Pamant...
Cu ce scop...


Cine-mi raspunde mie,
La aste intrebari,
Ce vi le-ati pus si voi?
Tare naivi mai suntem, ha!
In nestiinta noastra,
Tot vrem sa bem Stiinta.
Se termina Pamantul,
Si tot mai vrem sa bem...


E cupa cu otrava,
Ne otraveste simtul...
De ce avem simt?!
Ca sa simtim! -imi spuneti voi.
Si eu va-ntreb: Ce sa simtim???
Ce poti sa simti! -imi veti raspunde.
Si-atunci eu zic...
De ce numai atat?


Ce simti tu, omule, ca esti?
O gluma de-a Lui Dumnezeu?
Ce poti tu omule sa simti?
Ca esti, chiar de nu vrei sa fii?
Cu ce scop esti creeat, te-nttrebi...
Te-ntrebi...
Ca simti ca nu vrei, chiar de esti...
Nu vei mai fi...Si iar vei fi...


De ce? De ce esti, tu, si cu ce scop?
Ca tot nu vei mai fi...
Si iar vei fi...
Dar pana cand?
Cand se va plictisi?
Imi vei raspunde, Tu?
Sau veti raspunde, voi,
La aste intrebari?


Le-a pus fiecare, sine-si,
Macar o data-n viata...
Si inca nu v-ati dat raspuns?
Raspunsul cautat, de-ntreaga omenire?
Vi-l dau acum!
E-n voi, e-ascuns...
In aste randuri,
Acoperit de plans...