E noapte, eu fumez și ninge lin
Și fulgii se zăresc căzând pe lampă,
În aer e-o aromă ca de vin
Iar lumea e oprită ca-ntr-o stampă.
Din palmele arzânde ce s-au nins
Răsare, fără țel, o orhidee,
Mă uit la ea: o stea care s-a stins
Neajungând în palme de femeie.
Din noaptea albă, ruptă ca din nor,
Se întrupează, candid, o fantasmă,
O fi născută din atâta dor
Sau este doar proiecție de plasmă?
Floarea se-nalță în plutiri de fulg
Plecând din palma mea în palma mică....
Din reverie nu pot să mă smulg!
E totuși o femeie dar mi-e frică
Să nu se piardă-n noapte ca un mit.
Cu ochii mari și verzi, care scinteie,
Cu o privire caldă mi-a zâmbit
Și s-a împreunat c-o orhidee!