Are urechi, dar nu prea lungi,
Îi place să citească și să se poarte-n blugi,
Mai lenevește uneori dar nu e grabă,
S-ajungă la altar în blană albă.

De remarcat nu-ncape vorba,
Privește fin spre un tablou aproape viu,
În fiecare seară îmi cere să îi scriu,
Doar doar de vorbele mi-or fi sunând ca orga.

Pe porcusor îl știe, e aproape ca-n desene,
Manâncă cot la cot legume, fructe,
Ce-ar mai mânca bezele,
Dar nu prea poate sărăcuțul,
Că-l doare sufletul, micuțul,
Îi face zile fripte un monstru,
Ce-i face gât ca struțul.

A venit iarași anotimpul,
Depresia-i încurca antonimul,
Visează la un lan de grâu să-și tăvălească chipul,
Dar timpul trece,
Afară iar e rece, de unde stimuli,
Când iarna-n București,
Doar Iepurașul își caută sinonimul.