Dau din aripi visele
pe muntele ascuns
sub umerii cerbilor.
Alunecă doar un zumzet
de argint de copite
ce taie cărări
în coama vîntului.
Vreau să le îmblînzesc
umbra frigului
care-mi intră-n cămașă
cu luna-n gură.
Vreau să le mîntui durerea
dar n-am cu mine
gustul luminii fierbinți
a vorbelor uitate-n viață
cu buze cu tot.
Vreau, vreau...
să nu le pierd sfîșiate
de ghearele depărtării
ca-ntr-o nuntă
jucată pe cuțit-
cînd numai eu
mai alerg
prin rădăcinile cerului.