REÃŽNCARNARE


Când eram tânăr
Credeam că Dumnezeu e peste tot


În râsete și lacrimi,
În nemuriri și patimi,
În invocări și datini.


ÃŽn albastrul cerului,
Deschis deasupra tuturor,
Ca o pecete.


În valurile mării,
Revărsate peste noi,
Ca o adolescență mută.


Cineva a trișat însă,
Și jocul ingenuității
S-a frânt
Cu o eternitate mai devreme.


Fixez lucid infinitul
Ce mi-a mai rămas de parcurs
Și strig după viața trecută


În plânsete și lacrimi,
În moarte și în patimi,
În frângeri mari de paltini.