… se prelinge un bob de mărgăritar
din ochii timpului ce dau viață
și nu pot stinge niciodată
firul verde și viu
din martie
un foc arde în albul din mireasa
visului ce nu-i fruct oprit
și ud cu roua unei lacrimi
îngenunchiat în prețuire
eterna mulțumire
din alt martie
prezența mea o datorez ție
amforă plină cu rod
tu pom cu fructe
și eu
o ramură vie
te prețuiesc femeie
eu o creangă
tu un tot.