Mat se deschide scrisul gri
peste un asfalt croit anume pe un tipar
de întrebări
rămase aiurite de uimire
durerea nu-și recunoaște corpul
fără identitatea iubirii,
sărate, literele vin
să plesnească o coajă mult prea subțire,
timidă, peste rana mustind a neâmplinire.
Fără evlavie, puterea calcă
pe ironia sensului de drum
pe care știai că sunt
încă
nu pot să plec mai departe
de gândul tău.