Te aud

Te aud în mine
scâncet de vioară,
clipă însetată
de iubiri și dor.
Vino-n vis, iubite,
și-apoi noaptea toată
vom trăi în stele
taine până-n zori.

Rătăciți și singuri
ne strigăm uitarea
cântecului vechi
adormit în munți...

Unde ești, iubite,
unde ne e marea
să plutim aievea
printre albe stânci?

Umbra ta dispare
cu dorinți, cu dor...
te-am pierdut în lacrimi,
ai apus cu zarea,
ai zburat în gânduri -
dor rătăcitor...

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 22 octombrie 2008