De ne-am uita mereu măcar o clipă
la animalele ce se iubesc,
am spune pe această lume:
Sunt un om de nimic, nu sunt în stare
să păstrez tandrețea, să supraviețuiesc.

La păsări să vedem zborul lor
cu ochii minții și puritatea
din fâlfâitul unei firave aripi,
poate să însemne în clocitoarea asta,
iubirea de semeni, libertatea.

De la viermi și râme
învățăm se pare pe pământ,
tot ce se numește vulgaritate.
Suntem papagali cu multe oglinzi,
în care visul este cenușiu.
Viața este o iluzie
sau iluzia care ne înconjoară,
ne face traiul mult prea infect,
cu toate visele frumoase spulberate.