Universul
e o constantă variabilă:
pământul,
luna,
marea-
totul a devenit istorie.

Pământul
e stihie
Luna e făcută
din gheața albă ce picură
din frigidere
Marea-
formă mascată a acidității
zaharidelor.

Acum:
exist,
îmi mușc ritmic
buza inferioară,
mă flexez dureros.

Mâine:
dorm
e posibil mereu
să visez neîntrerupt
mările astea
deferlându-se.

De mult:
stau și caut,
caut și am iluzia
că găsesc
particule mai mari de humă,
sau
salinitate ceva mai dulce.

Eu din ce
să-mi făuresc cerneala?

O, cerneală,
resursă de sineală!