Vis de primăvară

Visul meu de primăvară
într-o toamnă a-nverzit,
lin a coborât pe seară
cu un dor ce m-a-ncălzit.

M-a ademenit spre vară
cu chemări de ciocârlii,
stelele îmi luminară
noaptea cu albe făclii.

Și în somnul de iubire
lacrimi au căzut pe flori
copleșite de uimire
că și norii-s trecători.

Și o rază jucăușă
mi s-a așezat pe gene
tremurând ca o brândușă;
am privit spre ea alene.

Soare, cântec, bucurie,
m-am trezit în fericire:
unde ești copilărie
cu privire de safire?

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 14 martie 2009