Când gerul se juca pe geam
Cu pana-i înghețată ,
Privea la mine cum zâmbeam,
În somn, ca niciodată.

Trezindu-mă, erau deja
Flori multe pe fereastră,
O mână magica-așeza
Mici ramuri, ca în glastră.

Nu m-am mișcat, să nu alung
Pe vrăjitorul, care,
Venit tiptil pe drumu-i lung,
Voia să-mi lase-o floare.

Și iat-o văd! S-o iau aș vrea,
Dar vai, e chip se pare...
Surâsu-i trist și blând, cerea,
Să n-o ating că moare.

Năvalnic gând, întruchipând
Copilăria-mi toată,
Strecoară anii rând pe rând,
Prin floarea înghețată...

Din vraja visului trecut,
Cu glas ușor, mă cheamă..
Când s-o sărut, s-a prefăcut,
În lacrimă de MAMÃ.