Un demon,partas al golului frica

Din suflet,traire timida si mica

Sclipeste in ochi,de trup se lipeste,

Si bestia la panda,in zambet se iveste.

Sa darui,ce zace in mreje stridente,

Femei din trecut,prin jocuri demente,

Sa vreau o unire,mi-e frica ca pot

Explozie ce arde,doar gheata,nu tot.

Izvorul fantanii,aceea privire,din suflet, nu a uitat

Dar stopi otraviti,o mie de vise,din nou a spalat

Mi-e sete,te simt,ce simti vreau sa beau

Izvoare pierdute,uitari adanceau.

O forta egala,un urlet ea cauta

Chemare acuta,pierduta in soapta

Hai simte o umbra vibrand

Ecoul ei in suflet tinand.


Vasile Bonciog Clarisa