Părinții

Părinții sunt suspin și dor,
sunt lacrima de bucurie,
părinții mă înalță-n zbor,
credință-mi sunt și poezie.

M-au învățat să fiu cântare,
mi-au dăruit razele-n zori
să-mi lumineze clipa-n care
mi-e cerul încărcat cu nori.

Cu dragoste m-au ocrotit
când pașii m-au purtat în lume
pentru-a-mi afla drumul sortit
și-a deveni un om anume.

Eu lor acum le mulțumesc
și îi respect. Într-un cuvânt –
ei sunt ai mei și îi iubesc
cât voi trăi pe-acest pământ.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 25 martie 2009