Ne învârtim într-o lume de oameni demenți,
Tot timpul îngrijorați,nepăsători și distrași,
Mult prea ocupați de idei și concluzii,
Ne petrecem cu toții în mii de iluzii,
Ne îmbarcăm împreună pe nava complexă a vieții,
Împinși,fără să vrem, în tumultul cotidian,
Defragmentați în continuu în rutină...în banal,
Citind în jurnale despre cum să fim fericiți,
Sau de ce ar trebui să ne ferim,
De parc-o carte sau două sau trei
Ne-ar putea învăța să trăim.

Târâm pe buze un "carpe diem" mereu amânat,
Un logo rămas învechit și poate mult prea uzat,
Deveniți simpli roboți,mecanic bem,mancăm,ne mișcăm,
Și zilnic continuăm să ne...defragmentăm.